Schnauzer pitic
Schnauzerul pitic este o rasa care a luat naștere in Germania, la sfârșitul anilor 1800. Inițial a fost considerat pinscher pitic cu par sârmos, deși se presupune ca este rezultatul încrucișărilor schnauzerului standard cu rase mai mici precum poodle sau affenpinscher.
Folosit inițial pentru combaterea micilor dăunători, precum șoarecii si dihorii de pe lângă casa si ferma, schnauzerul pitic din zilele noastre este una dintre cele mai iubite rase de companie.
Schnauzerul pitic este un câine de dimensiuni reduse, înălțimea sa putând fi intre 30 si 35 de centimetri, cu un aspect robust, nicidecum subțire, cu par sârmos, cu o constituție pătrățoasă dar in același timp eleganta. Blana este dubla, un strat exterior aspru si un strat de puf moale la interior. Culorile recunoscute la nivel mondial sunt: negru, sare si piper si negru argintiu. De data mai recenta, standardul european a acceptat si existenta schnauzerului pitic alb, o varietate controversata peste ocean.
Important: NU exista schnauzer ciocolatiu, blue, multicolor, alb – negru, la fel cum NU exista schnauzer pitic toy sau teacup. Sunt invenții ale traficanților, pentru a ambala frumos niște caței metiși!
Schnauzerul pitic este un câine despre care se spune ca nu năpârlește. Deși nu este complet adevărat, năpârlirea este minima si in general trece neobservata. De cele mai multe ori schnauzerul pitic este recomandat ca o rasa hipoalergenica.
Caracteristica de neconfundat a rasei o constituie capul de forma dreptunghiulara, cu barba si sprâncene stufoase, de sub care iscodesc ochii de forma ovala si culoare cat mai închisă.
In trecut, schnauzerul pitic era supus operației de cupare a cozii si urechilor. In zilele noastre, in cea mai mare parte a Europei, aceasta practica este ilegala, deși unii crescători încă o practica. Cei mai mulți prefera sa facă o selecție riguroasa a reproducătorilor folosiți, astfel încât sa elimine cozile si urechile defectuoase din liniile lor. Urechile corecte sunt pliate la nivelul creștetului, au forma triunghiulara si dimensiuni armonioase, iar coada este de dorit dreapta.
Sunt multe atribute care recomanda schnauzerul pitic pe poziții fruntașe in topul câinilor de companie. Temperamentul rasei este unul dintre cele mai importante, standardul făcând trimitere la asemănările (nu doar de temperament) cu fratele sau mai mare, schnauzerul mijlociu, fără însă a neglija adaptarea la dimensiunile reduse.
Schnauzerul pitic este un câine extrem de inteligent, neînfricat, alert, vesel, obedient, care se adaptează cu ușurința la viața într-un apartament mic sau într-o curte spațioasă. Deși iubește mișcarea in aer liber, schnauzerul pitic nu este un câine care poate trai in curte, obligatoriu cartierul sau general va fi in casa, alături de familia sa.
Este un câine foarte jucăuș, care iubește copiii si se bucura de interacțiunea cu ei, de multe ori devenindu-le prieteni pe viată.
Schnauzerul pitic are tendința de a fi un cățel destul de vocal, dar asta se poate educa destul de ușor. De asemenea, datorita moștenirii sale genetice, va avea tendința de a ”vana” alte animale mai mici, chiar si pisici, deși mulți ajung sa trăiască in armonie cu acestea, cu condiția de a le cunoaște cat încă sunt pui.
Speranța de viată a unui schnauzer pitic este de 12-15 ani. Deși o rasa cu puține probleme de sănătate, exista totuși câteva maladii care pot apărea: boli de ochi, miotonie, hiperlipidemie, pancreatita, diabet, litiaza renala sau luxație de patela. Prin breeding responsabil, se încearcă eliminarea acestor probleme, motiv pentru care alegerea unui crescător corect este foarte importanta.
Un cățel din rasa schnauzer pitic va necesita atenție moderata in privința îngrijirii. In privința toaletajului, este de dorit sa apelați la un salon specializat, la interval de 4-6 săptămâni, unde blana moarta va fi îndepărtata prin trimare. Folosirea mașinii de tuns, deși mai comoda pentru majoritatea proprietarilor si groomerilor, va degrada calitatea parului si in timp poate duce la apariția unor probleme dermatologice. Acasă, este suficienta perierea săptămânală pentru a evita formarea nodurilor. Schnauzerul pitic va fi îmbăiat ori de cate ori este nevoie, iar barba se poate spăla zilnic. Si hrana este un aspect important al îngrijirii a cestei rase. Cea mai comoda varianta este cea a hranei uscate, cu mențiunea ca ar trebui căutat un procentaj moderat de grăsimi si proteine; crescătorii vechi recomanda un raport de 25/15 ca fiind optim. In funcție de timpul si disponibilitatea proprietarului, exista si varianta hranei gătite (special pentru câini) sau dieta BARF. Foarte important de reținut: hrana se ajustează astfel încât sa nu avem un câine gras. Asta atrage multiple probleme de sănătate.
De ce schnauzer pitic? Pe scurt:
- Irezistibil ca aspect, deosebit de inteligent, adaptabil oricărei situații
- Iubește copiii, este extrovertit si va aduce un zâmbet zilnic
- Nu miroase si aproape ca nu năpârlește; potrivit pentru multe persoane cu alergii
- Mic, ușor de întreținut, dar cu un comportament de câine mult mai mare
Mai multe puteți afla din restul secțiunilor de pe acest site, iar standardul oficial al rasei îl puteți consulta pe site-ul Federației Chinologice Internaționale.